E mult prea târziu, nu pot să mai neg,
Se flutură frânghii, se-nalţă eşafoduri,
Abia acum mă condamn şi-nţeleg
Când simt pe grumaz cumplitele noduri.
E mult prea târziu acum pentru toate,
Nu am nici puteri să mai fac o-ncercare
Şi timpul - călău nici masca nu-şi scoate,
Mă-mpinge hidos şi grăbit spre plecare.
E mult prea târziu, nu cred că sunt vie,
E o cursă cu moartea neomenească,
Unde-i sfârşitul nu-i cine să ştie,
Nu-i cine să plângă şi să mă oprească.
E mult prea târziu pentru viaţă, îţi zic
Nu vreau nici să jur pe vreo carte,
Zadarnic mă tângui, zadarnic explic,
E mult prea târziu pentru moarte.
Din volumul Moneda spre vise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu