Încremenesc tăcută-n fața ta
Și văd, și simt că sunt doar interese,
Prohibitiv mă-ndemni să spun ceva,
Dar nici un argument parcă nu-mi iese.
Stau și aștept cu oarecare groază
Ca să mai faci, poate un ultim pas,
Dar în minciună parcă se blochează
Și partea de cuvinte ce-a rămas.
Plutește lent o clipă neînțeleasă
Ce-nchide între noi un episod,
Rezerve de uitare sunt pe masă,
Surpând și ultimul picior de pod.
din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu