Să îmi mai scrii, să îți mai scriu,
Nu are vreo însemnătate,
Se pare că le-am zis pe toate,
Se pare că e prea târziu.
Să îți mai spun ceva concret
Se va numi banalitate
Și înțelesurile, poate,
Vor apărea ca un regret.
Acum dacă vorbim de coduri,
Nu au pe cine să convingă,
Luminile pot să se stingă,
Oricum nu mai există poduri.
Să îți mai scriu, să îmi mai scrii,
Să bântuim prin poezie,
Galera vieții e pustie,
Vei înțelege, într-o zi.
Din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu