Biletele de tren sunt numai dus,
Întoarcerile sunt o întâmplare
Deși le căutăm cu disperare
Și ne-agățăm de clipe ce s-au dus.
Biletele de tren sunt condamnate
Să poarte-n ele numai erezii,
Le-ascundem uneori în poezii
Iar alteori le declarăm uitate.
Călătorim cu veșnice poveri
Din amintiri vremelnic deformate
Și căutăm soluții, cât se poate,
Prin mantii de nădejde și prin seri.
Coincidențe uneori bizare
Privesc fără de veste înapoi,
Se-mpiedică de nefirescul noi
Ce ne surprinede încă și ne doare.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu