De-o
vreme nu mai pot să scriu,
Realități,
ca o cenzură,
Reinventează
o măsură
Din
nu știu ce canon târziu.
De-o
vreme m-am oprit din scris,
În
aparență fără cauză
Și
toamna-ngălbenită pauză
Adoarme-n
frunzele din vis.
Iubirea-mi
cere să ascult
Bătaia
inimii nebune
Și
vinovată parcă-mi spune,
„De-o
vreme îl iubești prea mult.”
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu