O
carte s-a pierdut pe drum
Și-n
rătăcirea ei duioasă
Visa
cărarea spre o casă,
Reinventând-o,
oarecum.
Nici
nu credeam că e posibil
Să
fie miza doar o carte,
Să
se ajungă-așa departe,
Dar
ne-am iubit ireversibil.
Poștașul
nu știu ce împarte
Și
face semne disperate,
El
știe că în realitate.
Am
devenit această carte.
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu