S-auzi
în miezul zilei „te iubesc”,
Este
mai mult decât se poate cere,
Deși
par două clipe efemere,
Sunt
porți deschise raiului ceresc.
S-auzi
în miezul zilei ”îmi e dor”
Și
câteva cuvinte nebunești,
Să
știi că totuși, încă îi lipsești,
E
infinitul fără nici un nor.
Cotidianul
trece nefiresc,
Se
mai împotmolește-n aberații,
Dar
dincolo de amăgiri și spații,
El
încă-ți spune simplu „te iubesc”.
Și
râsul lui aproape îngeresc,
Mai
prețios ca vorba unor regi,
Acoperă
întortocheate legi
Și-îi
spui în miezul zilei „te iubesc”.
Angelica
Ioanovici
Imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu