Până la urmă

Până la urmă viața a decis,

Să mi te-nfățișeze-așa cum ești,

Prea măcinat de poftele lumești,

Un egoist, având un scop precis.

Până la urmă viața a ales,

Distanța e un lucru necesar

Și granița de fapt este un dar,

Pe care, în sfârșit, l-am înțeles.

Desigur, e târzie  confirmarea,

Te las în lumea ta imaginară,

Un fel de guru modelat în ceară,

Până la urmă am ales plecarea.

Angelica Ioanovici