Noapte bună, de stele

Aștept să-mi scrii ceva pe-un nor,

Însă niciunul nu se-arată

În lumea cu iubiri brodată,

Noapte bună, de dor.

Te caut prin gândurile mele,

Deși plutesc întârzieri,

Ce se întorc spre nicăieri,

Noapte bună, de stele.

Ce vrei să-mi spui nemărginire,

Că-n vise totuși se împart

Și realități ce ne despart ?

Noapte bună, iubire.

Incertitudini se adună,

În vadul grijii stau la sfat

Și parcă-n porți închise bat,

Noapte bună, de lună.

Au fost momente și mai grele,

M-ai luat în brațe, am trecut

Într-un poem necunoscut,

Noapte bună, de stele.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Băiatul acela

L-am iubit pe băiatul acela,

Încercam să îi spun, într-un fel,

Peste-un timp voi începe nuvela

Cu un dor imposibil, de el.

L-am iubit pe băiatul din parc,

Într-o seară de vară tăcută,

Cupidon își pusese în arc

Doar săgeți de iubire acută.

Vor veni triste toamne de ploi,

Clipe-n nori rătăci-vor umbrela,

Peste umăr privesc înapoi

Și-l iubesc pe băiatul acela.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Manechinul

Un manechin dintr-o vitrină

Privește straniu trecătorii,

Niște visări aleatorii

S-agață-n geamuri de lumină.

Ce bine-ar fi dac-aș fi pom,

Să am și frunze și chiar flori,

Să caut iubirea, uneori

Ce bine-ar fi dac-aș fi om.

Deodată trece-o realitate,

Cu pietre cineva aruncă,

De undeva s-a dat poruncă

Și țăndări visele sunt toate.

Vezi ? depărtările nu vin

Și nopțile-singurătate

Rămân de ochii lui legate,

Într-o vitrină-un manechin.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Două basme

Noi, două basme simple, tăcute și ușoare

Am alergat prin ziua ce se ferea s-apună

Și-am destabilizat balanțele bizare

Interzicând iubirii enormități să spună.

O nesfârșită vară ne strălucea pe buze

Și-aveam, nu știu de unde, puteri adevărate,

Noi, două basme simple, din vraja unei muze,

Ne-am năpustit spre viața ca o complicitate.

Nu mai țin bine minte ce muzică era

Și nici ce timpul însuși voia să ne arate,

Din toată nebunia a mai rămas ceva,

Aceste două basme tăcute și plecate.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Într-o seară de joi Versuri Angelica Ioanovici Muzică și Voce Dan Lucian...

Flori de păpădie

Într-o zi iubirea a plecat,

Și-a pus un șal din flori de păpădie

Și c-un surâs aproape-adevărat

S-a irosit în cărți de poezie.

Au trecut ani prin calendare gri,

Alte culori nu mai aveau vreun rost,

Toate erau neclare și târzii,

Pentru că ea, iubirea n-a mai fost.

De undeva din basmul adormit,

Prin care umbra dorului adie,

Pe înserat iubirea-a revenit

Cu-același șal din flori de păpădie.

Angelica Ioanovici

Imagine internet