Manechinul

Un manechin dintr-o vitrină

Privește straniu trecătorii,

Niște visări aleatorii

S-agață-n geamuri de lumină.

Ce bine-ar fi dac-aș fi pom,

Să am și frunze și chiar flori,

Să caut iubirea, uneori

Ce bine-ar fi dac-aș fi om.

Deodată trece-o realitate,

Cu pietre cineva aruncă,

De undeva s-a dat poruncă

Și țăndări visele sunt toate.

Vezi ? depărtările nu vin

Și nopțile-singurătate

Rămân de ochii lui legate,

Într-o vitrină-un manechin.

Angelica Ioanovici

Imagine internet