Călători

Poate ne-am întâlnit întâmplător

Și nu a fost nimic predestinat,

Pe un peron de gară-aglomerat

Vei rătăci ca simplu călător.

Poate ne-am întâlnit din întâmplare,

A fost o iarnă-n care nu a nins,

Prin viața ta, ca un tăciune-aprins,

Voi rătăci ca simplă călătoare.

Cred că aveam la noi o întrebare,

Ce aștepta zadarnic un răspuns,

Într-o iubire cu-nțeles ascuns,

Vom fi un călător și-o călătoare.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Zarea-zărilor Versuri Angelica Ioanovici Muzică Dan Lucian Corb

Zarea-zărilor

Zarea-zărilor mă doare

Ca o patimă oprită,

Ca un semn de întrebare

Din poema nerostită.

Sensul lumii se dezleagă,

Gândul tău e doar lumină

Și încearcă să-nțeleagă

Cât e dor și cât e vină.

Ca o apă vorbitoare

Pare-a fi povestea noastră,

Și-a pus văl de sărbătoare

Zarea-zărilor albastră.

Zarea-zărilor cuprinde

Și distanțe, și venire,

Un răspuns ce se întinde

Pân-la ochii tăi, iubire.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Dintotdeauna

Eu cred că te-am iubit dintotdeauna

Și încă de atunci te-am așteptat,

Iar dorul meu cumva necontrolat

Făcea ca peste nopți s-apară luna.

Eu cred că te-am iubit fără-ncetare,

Altfel e imposibil să-mi explic

Cum de nu mai contează chiar nimic,

Doar tu, iubirea mea vindecătoare.

Alte iubiri ? Nu-mi amintesc vreuna

Și dacă-au fost, s-au stins mult prea devreme,

Le-am pus câteodată în poeme,

Pe tine te-am iubit dintotdeauna.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Esențial

Sunt vorbe care par uitate,

Poate că anii, poate stresul

Le-a șters aproape înțelesul,

Cu umbre de singurătate.

E necesară doar o zi,

Sau doar o clipă mărginită

Ca inima cumva-mpietrită

Să reînvețe a iubi.

Esențial pentru-a răzbi

E numai sentimentul care,

Deși pe punctul de plecare,

Ne reîntoarce printre vii.

Scriu vorbe mari, ce s-au tot scris

Și nu pretind unicitate,

E important că-n realitate,

Iubirea nu e numai vis.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Repetare

Cândva ți-am scris că totul se repetă

Încă mai cred și azi că e așa,

Iubirea e un văl ce-l vom purta

Prin dimineața albă și secretă.

Poate că e o simplă întâmplare,

Sau doar un viciu de consimțământ,

Iar întălnirea noastră pe pământ

Nu e decât o simplă repetare.

Și totuși azi, deși îmbătrâniți,

Avem în suflet numai primăvară,

Să ne imaginăm că-ntâia oară

Suntem cei mai frumoși îndrăgostiți.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Atunci când așteptarea

Atunci când așteptarea e literă de lege

Și când răspunsul însuși e doar o întrebare,

Nu pot să scriu poeme și nu pot înțelege

Cum timpul care trece e numai depărtare.

Atunci când așteptarea nu mai cunoaște margini

Și este ca o umbră întinsă peste tot,

Clipesc nepăsătoare imensele paragini

Și la răscruci de drumuri, funingini încă scot.

Îmi pare că se-adună un stol de vise rele

Ce șubrezesc speranța, dar parcă mai și mor,

O lacrimă uitată se-ncruntă către ele,

Atunci când așteptarea e literă de dor.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

365

Trei sute șaizeci și cinci de zile,

Prin care frigul și-a impus tărâmul,

Ne-au adăugat trei riduri inutile

Și-au îngustat inadmisibil drumul.

Compatibilități convingătoare,

Prin calendarul oarecum surprins,

Și-au pus manta de vers, dogoritoare

Deși afară cu iubire-a nins.

Ne întâlnim în pragul unui gând,

Analizând detalii dintr-un plan,

Dar amânări se-așază peste rând

Și constatăm c-a mai trecut un an.

Absențele își scriu foaia de drum

Cu litere ce ni se par banale,

E târziu, este practic nicicum

Și trec luni vindecate, dar goale.

Angelica Ioanovici

Imagine internet