Zarea-zărilor

Zarea-zărilor mă doare

Ca o patimă oprită,

Ca un semn de întrebare

Din poema nerostită.

Sensul lumii se dezleagă,

Gândul tău e doar lumină

Și încearcă să-nțeleagă

Cât e dor și cât e vină.

Ca o apă vorbitoare

Pare-a fi povestea noastră,

Și-a pus văl de sărbătoare

Zarea-zărilor albastră.

Zarea-zărilor cuprinde

Și distanțe, și venire,

Un răspuns ce se întinde

Pân-la ochii tăi, iubire.

Angelica Ioanovici

Imagine internet