Sufragerie

Ne-mbrățișam învolburat

În mijlocul sufrageriei,

Aproape-n pragul nebuniei

Și totuși clipa a plecat.

A luat cu ea povestea-ntreagă,

De la-nceput pân'la sfârșit,

Nu a contat că ne-am iubit

Și nici că lacrimi se dezleagă.

Pe masă sunt tot două linguri,

Dar farfuriile sunt pline

Cu rămășițe din destine,

Mâncăm tăcuți, atât de singuri.

În prag clipește-o amintire,

În rest, e peste tot rugină,

Mai plânge-n geana de lumină

Îmbrățișarea ta, iubire.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Toamnă

Am început să nu mai contez,

Decizii s-au luat undeva în trecut,

Colivii limitează acut,

Toamna rece plângând pe trapez.

Am început să nu mai contez,

De fapt niciodată nu prea am contat,

Cred c-am fost un penibil argat

Cu un nume ciudat de botez.

Evidența și-a șters propriul crez

Și tăcerea se-așterne firesc,

Este toamnă de-un galben –prostesc,

Am început să nu mai contez.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Capătul lumii

Când te-am căutat era prea târziu,

Plecaseși demult la capătul lumii,

Voiam să te văd, voiam să îți scriu

Cu dorul ciobit de marginea lunii.

Când te-am căutat era spre apus,

Copiii din noi mai zâmbeau într-o poză,

În rest, ce-a rămas de citit și de spus

S-ar numi indulgent supradoză.

Zi-i cum vrei, inutil sau prescris,

Mi-e egal scadențarul pustiu,

Poate-odată, cândva , într-un vis,

Nu va fi de speranță târziu.

Angelica Ioanovici

Imperfecta ideală

Privește-mă, iubirea mea,

Sunt imperfecta ideală,

Cu lacrimi reci ascunse-n ea,

Bifează-mă ca îndoială.

Ignoră-mă, iubirea mea,

Sunt doar o iarnă de pripas

Și-ascultă, dacă vei putea,

O insomnie fără glas.

Privește-atent, iubirea mea,

Prin vechea lumii rânduială,

Încărunțind voi aștepta,

Sunt imperfecta ideală

Timpul pășește foarte lent

Și face înc-o socoteală,

Surâd spre tine, la prezent.

Sunt imperfecta ideală..

Angelica Ioanovici

Imagine internet