Capătul lumii

Când te-am căutat era prea târziu,

Plecaseși demult la capătul lumii,

Voiam să te văd, voiam să îți scriu

Cu dorul ciobit de marginea lunii.

Când te-am căutat era spre apus,

Copiii din noi mai zâmbeau într-o poză,

În rest, ce-a rămas de citit și de spus

S-ar numi indulgent supradoză.

Zi-i cum vrei, inutil sau prescris,

Mi-e egal scadențarul pustiu,

Poate-odată, cândva , într-un vis,

Nu va fi de speranță târziu.

Angelica Ioanovici