Ne-mbrățișam
învolburat
În
mijlocul sufrageriei,
Aproape-n
pragul nebuniei
Și
totuși clipa a plecat.
A
luat cu ea povestea-ntreagă,
De
la-nceput pân'la
sfârșit,
Nu
a contat că ne-am iubit
Și
nici că lacrimi se dezleagă.
Pe
masă sunt tot două linguri,
Dar
farfuriile sunt pline
Cu
rămășițe din destine,
Mâncăm
tăcuți, atât de singuri.
În
prag clipește-o amintire,
În
rest, e peste tot rugină,
Mai
plânge-n geana de lumină
Îmbrățișarea
ta, iubire.
Angelica
Ioanovici
Imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu