Gările

Gările în care nu am fost,

Cu gâtul alungit de așteptare,

Au desenat peroane de plecare

Și flutură batiste, fără rost.

Gările din care am plecat

Se-ndepărtează și sunt tot mai mici,

Lumina lor îngroapă niște frici

Din care am păstrat un duplicat.

Gările în care ne-am oprit

Parcă ne recunosc, deși cu greu,

Își regrupează șinele mereu

Și înțeleg de fapt că ne-am iubit.

Să-mi amintesc de-acuma nu mai pot,

Cuvinte spuse și cuvinte scrise,

S-au luminat în grabă niște vise,

Și gările, și infinitul, tot.

Angelica Ioanovici

Imagine internet