Tot mai

Tot mai tăcuți, tot mai străini,

Dăm iarăși vina pe distanță

Și o majoră importanță

Au doar cărările cu spini.

Tot mai tăcuți, tot mai uitați

Plusăm c-un zâmbet de rigoare

Și-apoi ne ducem fiecare

Spre seara cu nevindecați.

Tot mai străini, tot mai plecați

În lumi de-o vreme paralele

Deși privim aceleași stele

Nu mai părem adevărați.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Echilibrele acestea

Echilibrele-acestea precare

Și nu-ndeajuns căutate

Răspund la orice întrebare,

Când sunt de iubire-ntrebate.

Echilibrele-acestea posace,

Ce încă în viață ne țin,

Sunt poate secunde de pace

Uitate-n paharul de vin.

Echilibrele-acestea pierdute,

Le-am vrea oarecum înapoi,

Dar clipele fade și mute

Întind un pustiu între noi.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

A singurătate

Plouă a singurătate,

Plouă a uitare de fapt

Și viața se joacă-ntr-un act,

Deși sunt cortine lăsate.

Plouă a lumi zbuciumate,

Ajunse cumva pe pământ,

Iar stropii de ploaie chiar sunt

Povestea din lacrimi ciudate.

Și nori cu priviri vinovate

Par scuturi de aburi pe cer,

Iubirea clipește-a mister,

Dar plouă a singurătate.

Angelica Ioanovici

Foto internet