A singurătate

Plouă a singurătate,

Plouă a uitare de fapt

Și viața se joacă-ntr-un act,

Deși sunt cortine lăsate.

Plouă a lumi zbuciumate,

Ajunse cumva pe pământ,

Iar stropii de ploaie chiar sunt

Povestea din lacrimi ciudate.

Și nori cu priviri vinovate

Par scuturi de aburi pe cer,

Iubirea clipește-a mister,

Dar plouă a singurătate.

Angelica Ioanovici

Foto internet