Tot mai

Tot mai tăcuți, tot mai străini,

Dăm iarăși vina pe distanță

Și o majoră importanță

Au doar cărările cu spini.

Tot mai tăcuți, tot mai uitați

Plusăm c-un zâmbet de rigoare

Și-apoi ne ducem fiecare

Spre seara cu nevindecați.

Tot mai străini, tot mai plecați

În lumi de-o vreme paralele

Deși privim aceleași stele

Nu mai părem adevărați.

Angelica Ioanovici

Imagine internet