Vara anonimă

Trece o vară anonimă,

N-a fost să fie să revii,

Pe nesfârșitele câmpii,

Singurătatea se imprimă.

E un senin dogoritor

Și ierburile s-au topit,

Îmi amintesc că te-am iubit,

Iar soarele e numai dor.

Interminabila căldură

Știind  probabil, că-mi lipsești,

A pus amprente nebunești

Pe gradele fără măsură.

E sufocantă orice rimă

Și-o lacrimă uscată lasă,

Prin amintirile din casă

Trece o vară anonimă.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Tristețea

Tristețea a venit tiptil,

S-a așezat ca o rugină,

Umbrind și pata de lumină

Din adevărul inutil.

Tristețea m-a privit duios,

Fără să-mi ceară explicații,

De la ghișeul „informații”

Zâmbea un soare caraghios.

Tristețea-a mai rămas o zi

În visu-acela imprudent,

Un clandestin antrenament

Între-a uita și a iubi.

Angelica Ioanovici

Imagine internet