Boală

 

Hei suflete, trecură anii

Și te îndrepți încet, încet

Spre sala tristă de balet

În care nu contează banii.

 

Hei suflete, cum trece viața,

Cu pandemii și cu restricții,

Se pune praful peste funcții,

Ori poate ceața, numai ceața.

 

Pentru iubire nu e vreme,

Doar nebunia e normală,

Poema inimii e goală,

Unde ești lume, boală-lume ?

 

Statistici gem, de moarte pline,

Se pune mască, peste mască

Și boala plictisită cască,

Hei suflete, mi-e dor de tine.

 

Angelica Ioanovici