Se
cerne liniștit prima ninsoare
Și
glasul tău încă plutește-n ea,
Să
spună despre noi parcă ar vrea
Cuvintele
din ultima scrisoare.
Îmi
rătăcesc în minte mii de fulgi,
Din
basmele uitate într-o iarnă
Și-ncearcă
imposibil să aștearnă,
Doar
visele în care poți s-ajungi.
E-o
liniște adâncă de zăpadă,
A
mai trecut un an și tu nu ești,
Deși
prin viața mea mai rătăcești
Și
ochii mei încă mai pot să vadă.
Iubirea
nu apune, nici nu moare
Oricât
de frig în lume ar tot fi,
Mă-ntorc
din când în când spre-a reciti
Cuvintele
din ultima scrisoare.
Angelica
Ioanovici din volumul Cu tine
Editura
Sfântul Ierarh Nicolae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu