Paradoxal
nici tu nu m-ai uitat,
Deși
s-au șters cărările de vreme,
Prin
toamna care șuieră și geme,
Tresare-un
timp cu dor încoronat.
Paradoxal
vorbim cu nonșalanță,
De
treburi oarecum cotidiene,
Dar
amintirea rătăcește-n vene,
Purtând
absurd un taler de balanță.
Iubirea
e un gând esențial
Indiferent
la ere și doctrine,
Mă
recunosc fără să vreau în tine,
Deși
îmi pari străin, paradoxal.
Angelica
Ioanovici din volumul Cu tine
Editura Sfântul Ierarh Nicolae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu