Deodată
m-am trezit cumva în plus,
Într-un
castel pustiu și fără nume
Cu
porțile închise înspre lume
Și
zâmbetul speranțelor s-a dus.
Deodată
mi se pare că trișezi,
Cuvinte
goale iarăși se complică,
Peceți
peste iluzii se aplică
Și
presupun că nici nu mă mai vezi.
Din
lungile coloane s-au dedus
Doar
nopțile ce nu aveau pereche,
Par
insomnii într-o cetate veche,
Deodată
m-am trezit cumva în plus.
Angelica
Ioanovici din volumul Cu tine
Editura
Sfântul Ierarh Nicolae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu