Atunci
când așteptarea e literă de lege
Și
când răspunsul însuși e doar o întrebare,
Nu
pot să scriu poeme și nu pot înțelege
Cum
timpul care trece e numai depărtare.
Atunci
când așteptarea nu mai cunoaște margini
Și
este ca o umbră întinsă peste tot,
Clipesc
nepăsătoare imensele paragini
Și
la răscruci de drumuri, funingini încă scot.
Îmi
pare că se-adună un stol de vise rele
Ce
șubrezesc speranța, dar parcă mai și mor,
O
lacrimă uitată se-ncruntă către ele,
Atunci
când așteptarea e literă de dor.
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu