Sunt
vorbe care par uitate,
Poate
că anii, poate stresul
Le-a
șters aproape înțelesul,
Cu
umbre de singurătate.
E
necesară doar o zi,
Sau
doar o clipă mărginită
Ca
inima cumva-mpietrită
Să
reînvețe a iubi.
Esențial
pentru-a răzbi
E
numai sentimentul care,
Deși
pe punctul de plecare,
Ne
reîntoarce printre vii.
Scriu
vorbe mari, ce s-au tot scris
Și
nu pretind unicitate,
E
important că-n realitate,
Iubirea
nu e numai vis.
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu