Mai cu lumină, poate mai duios,
Dar am pierdut tandrețea undeva
Și lumea a rămas de atunci pe dos.
Parcă-mi propui să fiu un personaj
Din nu știu ce roman copilăresc,
Eu am ratat și ultimul baraj
Și cred că am uitat să mai trăiesc.
Îmi propui să schimb, măcar puțin
Din ghimpii care veșnic ies din vers
Și dezgolesc accentuat un chin
Ce vinovat, se-mpiedică în mers.
Omit să-ți spun că este prea târziu
Și limpezirea e a nimănui,
Pecețile s-au pus fără să știu,
Doar tu continui încă să-mi propui.
Din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu