Din clubul de noapte select
Și știu c-am trăit imperfect,
Alunec pe trepte de ceară.
Se strâng-neîmpliniri în pahare
Și râd ca și cum m-ar vedea,
Încearcă să-ngâime ceva,
E mult mai neclar decât pare.
Se strâmbă o lampă difuză,
Își pune pe frunte citații
Ce sunt într-un fel aberații
Bifate sub formă de scuză.
Iau două iluzii murdare,
Le curăț de mâzgă și plec,
Barmanul se clatină sec
Iar verbul „a fi” reapare.
Afară e-aproape perfect,
Din sud se resimte o briză
Doar viața e pusă ca miză
În clubul de noapte select.
Din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu