Am încercat

Am tot încercat să ne cerem scuze

Și la colț de stradă înfloreau magnolii,

Peste altă clipă ne goneau orgolii,

Era dimineața veșnicei acuze.

Am lăsat în urmă un întreg regat,

Am sperat să fie undeva o cale,

Prin grădini de vară și-așteptări reale,

Însă ploi amare doar a toamnă bat.

Se desprinde timpul cu uitare-n glas,

Răpăie în gol pietrele de moară,

Regăsirea noastră încerca să pară,

Mantia plecării dintr-un gând rămas.

Iar iubirea tace c-un surâs pe buze,

Ne întinde mâna ca o consolare,

O poemă albă se ascunde-n soare,

Era dimineața veșnicei acuze.

Angelica Ioanovici