Indiferență

Indiferența e poema noastră,

Nu revenim orice s-ar întâmpla,

Trag storuri grele azi la o fereastră,

Ce anormal credeam că e a ta.

Și verile au încetat să spere,

Iar versurile triste au murit,

Deși-au trecut prin strofa lor himere,

Ce deșănțat spuneau că le-au iubit.

Alternativele sunt pe sfârșite,

Cu o însemnătate oarecare,

Ai măști obtuze, reci și ipocrite,

Amplificând soluția plecare.

E-o despărțire cât o zi mai lungă,

Sau mai degrabă o eternitate,

Indiferența poate să ajungă,

Nebănuită, tristă realitate.

Și dacă viața e așa cum este

Și prea devreme am ajuns la mal,

Ai poposit degeaba în poveste,

Privindu-mă prin ochelari de cal.

Angelica Ioanovici