Făclia

Tu nu mă vezi așa cum sunt,

Mă reclădești doar din imagini,

Din versuri ninse de paragini,

Tresar ca simplu amănunt.

Și uneori mă dezlipești

Dintr-o prefață-ncremenită,

Îți par, fără să vreau, ispită,

Plutind în rafturi cu povești.

Minutele plâng egoist

Prin dimineața trecătoare

Și mă declari o întâmplare,

Dar nici nu știi dacă exist.

Nu încerca să mă găsești,

Sunt o făclie neaprinsă,

Prin vadurile lumii însă,

Vreau să-mi repeți că mă iubești.

Angelica Ioanovici