vineri, 14 octombrie 2016

Am fost



Am fost un vers uitat cândva,
Într-un copac ce nu dă roade,
Iar frunzele, iubirea mea,
Mureau încet printre balade.

Am fost un vers ce n-avea loc,
Un timp împrăștiat degeaba
În care soarele de foc
Își măsura haotic graba.

Și-aș fi continuat să fiu
O uscăciune-n luna mai,
Un fel de amănunt târziu,
Iubirea mea, de nu erai.

Angelica Ioanovici


Imagine internet

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu