Poezia fără vină

Nu, poezia n-are nicio vină,

De vină suntem noi, amestecat,

Pentru că-n nopți de dor, cu lună plină,

Un negustor cinstit ne-a cumpărat.

Și negustoru-avea o taină-a lui,

Marcată de a timpului patină,

Ce nu stătea în calea nimănui,

Era o poezie fără vină.

Ca doi jurați nebuni învinuim,

Un gest, trecutul, însăși întâlnirea,

Cât infinitul totuși ne iubim,

Știi ? Negustorul trist era iubirea.

Angelica Ioanovici

Imagine internet