Frunză verde

Frunza verde dintr-un cântec

A plecat așa deodată

Și s-a transformat în fată

Cu privire de descântec.

Părul negru, ochii stranii,

Inima făcută țănduri,

Seara, îmbrăcată-n flenduri,

Blestema pe rând castanii.

Unu-a fost de așteptare,

Altul a găsit o cheie

Și zâmbea ca o femeie,

Dar acum e doar uitare.

Frunza verde prinsă-n hore

A plecat în lumea largă,

Cu plecarea vrea să șteargă

Ani, și secole, și ore.

Dorul a-nceput s-aștearnă

Praf de lună arămie,

E o dragoste târzie,

Frunza verde-aproape toamnă.

Angelica Ioanovici

Imagine internet