Ne comportăm ca doi străini,
De-o vreme am devenit apatici,
Suntem ca două șei de spini
Din visul cailor sălbatici.
De-o vreme, vremea e puțină,
Secunda se scufundă lent
Și bâjbâim spre o lumină
Iar timpul pare un absent.
Suntem de fapt, doi oameni singuri
Pozăm atent în doi socratici,
Destinul s-a-necat în aburi
Pe coama cailor sălbatici.
Din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu