Vezi? Ochii tăi negri mă dor
Și sclipesc prin povești anonime
Ca aripa-argintie în zbor,
Ca un vers închis între rime.
Știi? Am pierdut lamentabil un test,
Undeva la baremul de stele,
Bâlbâiala-a rămas ca un rest
În ecou de regrete rebele.
Simți? Un parfum de castani peste ieri,
Ucigând așteptarea din rond,
Ai venit și te-ai dus nicăieri,
Suntem două nesomnuri, în fond.
din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu