S-au așternut pe dimineți
Năframe în culori albastre,
Aleargă trist, doi cai răzleți,
Ghicind de dor, plecării noastre.
Prin lungul șir de așteptări,
Cu lacrimi reci și cristaline,
Pășesc nepuse întrebări,
Au amuțit, de dor de tine.
Nici un mesaj, nici un răspuns
Ce ar putea să mai aline,
Nesomnu-atât de bine ascuns,
Șoptind încet, de dor de tine.
Încă o zi, din zori senină,
Zâmbește cald, peste destine,
Doar timpul parcă își termină,
Povestea-dor, în dor de tine.
din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu