Mai cotrobăi prin cufere stranii,
Mi-au crescut amintiri peste brațe
Și coboară aiurea toți anii
Încercând inutil să se agațe.
Regăsesc măști din poze căzute,
Întrebarea clipește abstract,
Sunt răspunsuri ce bâjbâie mute,
Orice sunet ar fi inexact.
Au rămas undeva aruncate
Vise seci dintr-o veche poemă,
Și clădesc imbecile palate
Peste-o rece și gravă emblemă.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu