În versul toamnei dor să pui,
Posibilul argint din fire
Să îți imaginezi că nu-i.
Trec deznădejdile nomade
Și Cupidon e expirat,
Cuvintele din cânt sunt fade
Nici n-au rămas, nici n-au plecat.
Volumul dorului redus
Pe undeva, la jumătate
E-aproximat și doar dedus
Din poezii cu margini plate.
Deși sunt lucruri alandala
Și toate s-au întors pe dos,
Să întreții cumva spoiala,
Despre iubiri să scrii frumos.
Să pui imaginile-n carte,
Ce dacă e o născocire?
Ce dacă visele sunt sparte?
Să scrii frumos despre iubire!
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu