fericirile care se plimbau pe bulevarde
nu-mi erau destinate,
mă priveau cu ochi de pisică împăiată,
dar nu-mi aparţineau,
poate în viziunea unora eram chiar
una dintre ele,
n-a fost aşa.
Ai văzut cum mă dădeam cu capul
de orele exacte, n-ai zis nimic,
oricum nici nu s-ar fi auzit în vacarmul acela.
Mi-am prins toate gândurile într-un coc neglijent
şi am aşteptat,
anotimpurile treceau hârşâit şi abia schiţau câte un gest
de regret
la întoarcerea paginilor,
speranţele s-au luat de mână
două câte două şi au plecat în grabă,
orice împotrivire s-a dovedit zadarnică,
timpul punea deja sigilii uriaşe.
Fericirile altora îşi pregătesc zâmbetele
pentru săptămâna viitoare,
nu am nici o legătură,
eu am rămas pe afişele zdrenţuite
şi acolo îmi văd de ale mele
într-o singurătate perfectă.
Din volumul Moneda spre vise
Ed. Sfântul Ierarh Nicolae 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu