Se agățau de vise fluturi stranii
Ce pângăreau nespusele strădanii
Rămase undeva în iarba ninsă.
Noaptea știa de-atunci că va fi prinsă
În câteva poeme subterane
Cu chingi de dor aproape inumane,
Așa că s-a drapat ca o învinsă.
Noaptea era doar una din probleme,
Ce încerca să șteargă din memorii
Tangajele de-a dreptul iluzorii,
S-a dovedit însă, a fi devreme.
din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu