Sunt lacrimi

Sunt lacrimi ce rămân ascunse,
Lumina ochilor n-o știu
Și se usucă prea târziu,
Pe fața lumii neajunse.

Sunt lacrimi ce-și croiesc poteci
Pe-un câmp arid, suplimentar
Și parcă strigă, foarte rar
Ceva legat de-un veșnic „pleci”.

Sunt lacrimi dezlipind din ieri
Un imposibil jurământ
Și se căznesc, și poate sunt
Clipe ce duc spre nicăieri.

Sunt lacrimi ce se frâng ușor,
Lumina ochilor n-o știu
Și strâng în ele un pustiu
Dintr-un intraductibil dor.

Din volumul Grajduri albastre