Cât se poate

Te-am iubit cât se poate iubi,

Deși știu că nu e vreo măsură,

Peste timp amintirea ne fură,

Câte-un dor, câte-un ceas, câte-o zi.

Am trăit cum se poate trăi,

Nici prea jos, nici prea sus, nici oricum,

Au trecut anotimpuri de fum

Și-am plătit cu monede tărzii.

Ți-am adus un poem dintr-o stea,

Desenând cu iubire grădini,

Au rămas înc-aprinse lumini,

Te-am visat cât se poate visa.

Angelica Ioanovici