Tăcere

Să ne vorbim prin semne,

Atât a mai rămas,

Prin biciuitul glas

Tăcerea să ne-nsemne.

Nu mai găsim cuvinte,

De parcă s-au ascuns,

Tăcerea e de-ajuns

În loc de rugăminte.

Să ne vorbim prin versuri

Nepuse pe hârtie,

Iar liniștea să fie

Plecatele răspunsuri.

Să ne vorbim prin gesturi,

Fără emoticoane,

Spre ștersele blazoane

Să ne conducă fluturi.

Atâta se mai cere,

Atâta se mai poate,

Plecări întunecate.

Să ne vorbim, tăcere.

Angelica Ioanovici