Vară fără noimă

O zi toridă, luna lui cuptor,

Stă pârjolit de soare adevărul,

Ne sunt de foc și mâinile, și părul,

Iar vara e de fapt un trădător.

Miroase-a ars, ne înecăm în fum,

Soarele-aprinde-n calendare zile,

Ce rătăcesc toride și senile,

Pe-același fără sens, deșertic drum.

Prin aer încins, aproape lichid,

Un gând nefiresc stă cumva într-o rână,

Cu brățări de argint și de foc la o mână,

Ne-ndeamnă să trecem printr-o vamă de vid.

Am rucsacul cu vise și aș vrea să-l păstrez,

O bucată din soare se rupe și cade,

Peste noi năvălesc termometre și grade,

Am ajuns într-o vară fără noimă și miez.

Angelica Ioanovici