Aroma serilor de vineri

Și doamne, cât eram de tineri,

Pluteau prin nori visele noastre

Spre stele, în veșminte-albastre,

Pășea discret seara de vineri.

Și doamne, cât părea de trainic

Oricare gând, oricare vis,

Cu șoapte de iubire scris

Pe vălul nopții blând și tainic.

Unde-au plecat și când s-au dus

Nădejdile  nemăsurate,

Din flori de dor, adevărate

Și cum de suntem la apus ?

În șirul lungilor abțineri

Stă rezemată de-o baladă,

Cât s-o simțim, cât să ne vadă

Aroma serilor de vineri.

Angelica Ioanovici

Imagine internet