Vis de februarie

Plouă. E-un februarie nebunesc,

Zile întregi s-au transformat în apă,

Iar din potop doar visele mai scapă

Și prin poeme tainice plutesc.

Neînțelesul magicei fobii

Își prinde-o margaretă la rever,

C-un zâmbet trist, ciudat și auster

Pune un semn pe dreptul de a fi.

Din inerție sau curiozitate

Se-nchină-apoi iubirii pământene

Ce are ploi de dor în loc de gene

Și nesfârșite basme fermecate.

Angelica Ioanovici

Imagine internet