Dumneata

Tu, liniștea mea

Pierdută cândva

La margini de vis,

Zidită în scris,

În rime zurlii

Pe care le știi,

Frânturi alergând

Cu lacrimi de gând.

Să-ți spun „dumneata”

Ar fi un ceva

Plecat de pe loc

Și fără noroc.

Uitări argintii

Sunt zorii pustii,

Ajunși undeva,

Tu pari „dumneata”.

Angelica Ioanovici

Imagine internet