Până la Cluj

Până la Cluj pot să beau o cafea,

Să îmi pun o dorință ascunsă

Într-o lacrimă încă neplânsă,

Braț la braț să pornim undeva.

Până la Cluj pot să scriu un pastel

Despre iarna ce tocmai se-arată

Și se uită spre mine-ncurcată,

Bănuind că mi-e gândul la „el”.

Și prin frigul cumva nefiresc,

Ce și-a luat un vremelnic permis

Invocând o neregulă-n scris,

Doar la Cluj pot să-ți spun „te iubesc”.

Angelica Ioanovici