vineri, 29 octombrie 2021

Boală

 


Hei suflete, trecură anii

Și te îndrepți încet, încet

Spre sala tristă de balet

În care nu contează banii.

 

Hei suflete, cum trece viața,

Cu pandemii și cu restricții,

Se pune praful peste funcții,

Ori poate ceața, numai ceața.

 

Pentru iubire nu e vreme,

Doar nebunia e normală,

Poema inimii e goală,

Unde ești lume, boală-lume ?

 

Statistici gem, de moarte pline,

Se pune mască, peste mască

Și boala plictisită cască,

Hei suflete, mi-e dor de tine.

 

Angelica Ioanovici

 

duminică, 24 octombrie 2021

Eternul ieri

 

Ai tot analizat eternul ieri,

Deși s-a stins demult în depărtare,

Cu ochii-nchiși și mâinile murdare,

Înfășurat în sensul nicăieri.

 

Îți râde-n nas intolerantul azi,

A scris deja un testament penibil,

Iar pergamentul nopții invizibil,

Pare un loc în care-aștepți să cazi.

 

Spre insomnii e un indicator,

Biletul pentru ieri este valabil,

Imunul azi clipește improbabil,

Cu genele întoarse înspre dor.

 

Angelica Ioanovici

 

 


23.10.2015


 

 

vineri, 22 octombrie 2021

Poveștile ce nu se spun

 


Poveștile ce nu se spun,

Stau resemnate și frumoase,

În pragul fiecărei case

Și niciodată nu apun.


Poveștile care au fost,

Sunt uneori o mângâiere,

Venin amestecat cu miere

Și totuși nu au niciun rost.

 

Mă uit la ele și le-adun,

Sunt niște pietre prețioase

Și resemnate și frumoase,

Poveștile ce nu se spun.

 

Angelica Ioanovici



vineri, 15 octombrie 2021

Gol

 


 

De-atâta vreme nu-mi mai spui nimic,

Nici dacă este bine sau e rău

Că-mi este tot mai dor de chipul tău

Și de-un cuvânt, oricât ar fi de mic.

 

E iarăși toamnă plină de bolnavi

Și iarna de pe-acum își pune mască,

S-a șters abrupt zâmbirea omenească

Și-am devenit plictisitori și sclavi.

 

Nu întrevăd speranța nici un pic,

Ajută-mă, să-ncerc s-o regăsesc.

Prin toată nebunia, te iubesc

Deși tu nici măcar nu spui nimic.

 

Angelica Ioanovici



vineri, 8 octombrie 2021

Unde ești ?

 


Unde ești ? Vreau să-ți spun că mi-e dor.

Unde-i țara ? Arată-mi pe hartă

Și deschide, de poți înc-o poartă

Undeva lângă-un vis sau un nor.

 

Unde ești ? Amintirea e vie,

Ți-o trimit dacă-mi dai o adresă,

Cu-o aripă de zori și cu-o tresă,

Tu deschide-mi o poartă și mie.

 

De se-ntâmplă cumva să greșești

Înțelesul cuvintelor, poate

Am să-ți scriu c-un surâs despre toate,

Tu răspunde-mi atât, unde ești ?

 

 

Angelica Ioanovici



vineri, 1 octombrie 2021

Din lacrimă

 

 

 

Din lacrimă s-a făcut râu,

Din dor cumplit s-a făcut seară

Și a-nceput nespus să doară

Ca o plecare prinsă-n frâu.

 

Din lacrimă s-a făcut stea

Prin universul de uitare

Și-o poartă-nchisă la plecare

Așteaptă  versul, undeva.            

 

Din lacrimă s-a făcut vis,

Un vis neclar, îndepărtat

Și-o umbră tristă de păcat

Rămâne peste ce s-a scris.

 

Angelica Ioanovici